I heart Romania?!

Am citit pe blogul Victoriei West un articol care se intituleaza "I heart Toronto". Inspirandu-ma din ceea ce a scris, si sper ca nu se supara pe mine, m-am gandit sa scriu si eu unul asemanator,dar mai scurt, despre Romania si experientele mele legate de "pamanturile natale".
Am avut de mai multe ori ocazia sa plec in afara, o data in Anglia, o data in Germania si sa nu mai spun de cate ori m-a batut Vica la cap sa plec in Canada, dar nu am facut-o. De fiecare data cand eram pe punctul de a pleca, cu cateva saptamani inainte, ma razgandeam brusc. Eram foarte entuziasmata de fiecare data, eram bucuroasa ca plec din tara asta sa imi fac un viitor mai bun, dar cand se apropia plecarea cautam tot timpul motive (si le si gaseam repede) si nu mai plecam. Oare atat de mult mi-am iubit tara? Nu cred. Mai mult ca sigur am fost lasa, poate ca imi era frica de schimbare, poate ca ma temeam ca nu pot sta fara prieteni si fara familie. Recunosc ca dintotdeauna mi-a fost teama de singuratate, iar motto-ul meu era "decat singura printre straini, mai bine singura in Romania".
Poate daca as fi plecat, viata mea ar fi fost altfel, de fapt sunt sigura de acest lucru. Probabil ca ar fi fost mai bine din punct de vedere financiar, ca pe alte planuri, cine stie? Daca plecam nu mai eram nevoita acum sa ascult toate minciunile si sa vad delasarea celor care ne conduc. Dar, ma bucur acum ca nu am facut-o, pentru ca aveam nimic din ce am acum, o familie, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Sunt fericita acum alaturi de copilul si de sotul meu, sunt recunoscatoare ca am tot ce mi-am dorit vreodata: iubire, liniste si pace sufleteasca.

Eu nu cred in coincidente si de aceea tot timpul spun ca "all things happen for a reason" (toate lucrurile se intampla cu un motiv).

Sunt televiziunile obiective?

Televiziunile, in special cele care prezinta stiri, au menirea de a prezenta intr-o maniera obiectiva ceea ce se intampla in tara. Se pare ca nu toate sunt asa. De ce spun asta? Pentru ca acel scandal pe care l-am prezentat in articolul precedent a aparut si la Antena1, dar intr-o fel total distorsionat. S-a spus ca soacra mea voia neaparat sa se interneze, de asta a facut acel scandal. Nu vreau sa intru in detalii cu ce s-a prezentat si cine e vinovat. Ideea este ca nu s-a spus adevarul. Acum, dupa ce am vazut un caz personal prezentat la stiri, stau si ma intreb: cat la suta din stiri sunt adevarate? Care este de fapt realitatea? De ce nu se prezinta si celalalt punct de vedere? Cati oameni care apar la stiri ii judecam fara a sti care este adevarul? Televiziunile preiau o stire si o prezinta asa cum ar da mai bine pe post. Normal si corect ar fi sa se documenteze pentru a fi obiectivi, dar ei au nevoie de rating!
Din aceasta cauza m-am decis: nu ma mai uit la stiri. Nu vreau sa mai aud ca ala a facut aia, ca nu stiu ce si nu stiu cum, ca si asa nu stiu care poate fi realitatea. Mai bine ma uit la telenovele :))) Mai bine vad un film, citesc ceva, mai scriu pe blog, asta daca imi va permite timpul, ca oricum sunt ocupata cu David cam toata ziua.

La U.P.U. Bacau

U.P.U. inseamna Unitatea Primiri Urgente si face parte din Spitalul Judetean Bacau. Zilele trecute, mai exact in data de 10.02.2010, la UPU Bacau a ajuns si soacra mea, care acuza niste migrene puternice, migrene care s-au accentuat dupa decesul surorii ei. Dansa venea de la Bucuresti cu sicriul in care se afla sora ei (Dumnezeu s-o odihneasca in pace!). Sfasiata de durere, astepatand peste 50 de minute sa se intample ceva, adica sa i se administreze un tratament sa-i amelioreze durerile, o asa-zisa "doamna" doctor, pe numele ei, Liliana Petrescu i-a spus sa mai astepte, ca doar ce are de facut? Nu avea nimic de facut, decat sa mearga sa isi jelesca sora, care murise cu o noapte inainte, chiar in bratele ei. In afara de nepasarea de care dadea dovada, doctoreasa a inceput sa-i vorbeasca urat si ei, dar si sotului meu, facandu-i nebuni, nesimtiti si in multe alte feluri. Iritata, enervata si intr-un moment de nebunie, soacra mea a luat-o de par pe doctorita. In sfarsit a fost chemata politia, spiritele s-au mai calmat, dar scandalul a luat proportii la televiziunea locala. Cei care au vazut reportajul au inceput sa scrie despre experientele lor la U.P.U. Bacau, in timpul serviciului doctoritei Petrescu. Se pare ca limbajul acesta il are cu toti pacientii, pe toti ii lasa sa astepte minute in sir, ca doar nu au altceva de facut acasa, ca doar ei vin la Urgente ca sa mai schimbe aerul. Tot din comentariile citite pe 1tvBacau.ro am descoperit ca aceasta doctorita a mai avut conflicte cu alti pacienti din cauza limbajului si a nepasarii. In urma unei emisiuni la televiziunea mai sus mentionata, se pare ca aceasta a avut mai multe plangeri la Colegiul Medicilor. Intrebarea este: s-a rezolvat ceva? Bineinteles ca nu; a primit doar mustrari, ba mai mult, ea e sefa de la UPU Bacau. Deci, mai putem avea incredere in institutiile statului care ar trebui sa ne apere drepturile? Vreau sa mentionez ca nu justific actul de violenta, oricare ar fi el, dar uneori nu esti ascultat, decat daca iti faci singur dreptate. Si, ca sa nu se ajunga acolo, nu ar fi normal ca in aceste cazuri cineva sa ia atitudine? Presedinta Colegiului Medicilor da vina pe sistem. De ce nu se face ceva la nivelul sistemului? De ce se moare cu zile in spitalele din Romania?

Daca doriti sa vedeti ce fel de om este aceasta doctorita, va rog intrati pe 1tvBacau.ro, la "Marturii despre Spitalul Judetean de Urgenta Bacau" sa cititi comentariile celor care au fost jigniti, prost diagnosticat, dati afara din spital, etc., lucruri facute de aceasta femeie de maaare caracter.

Dar daca vreodata, fereasca Dumnezeu, voi fi nevoita sa ajung acolo? Daca o sa mi se faca rau? Stiti ce o sa fac eu? De frica sa nu ajung pe la UPU, mai ales in tura ei, o sa imi iau toate medicamentele posibile, o sa invat sa imi fac perfuzii si injectii singura, numai sa nu dau peste aceasta femeie de un caracter josnic si o moralitate indoielnica!

Asa ca, va rog din tot sufletul meu, nu va imbolnaviti, aveti mare grija de voi si de cei dragi si sa nu care cumva sa ajungeti pe la U.P.U. Bacau! Multa sanatate si aveti incredere in institutiile statului! hahahahaha

In trend

M-am gandit sa-mi fac blog. De fapt, ideea am furat-o de la o prietena din Canada, Vica. Si oricum e la moda acum sa ai blog, e si ieftin, e mai greu pana inveti, dar nu imposibil. Deci, vreau sa fiu in trend. Nu stiu cati cititori o sa am, dar e o modalitate de a te elibera prin scris.

Dupa cum stiu unii care vor citi, eu sunt proaspata mamica a unui baietel suuuperb ("fiecare cioara isi lauda puiul") pe nume George David. Asa ca, printre biberoane, scutece, baita de seara, gangureli, plansete si alte momente de neuitat, voi incerca sa postez cate un articol. Va rog sa nu fiti prea duri la adresa lor, a articolelor, dar totodata critica poate fi constructiva.

Mi-am intitulat blogul, "Life" pentru ca m-am gandit ca pot scrie despre orice tine de viata: dragoste, familie, politica, moda, copii, evenimente sociale, filme, despre tot, dar si despre nimic. Vreau sa-l copiez pe Jerry Seinfeld, care intr-un episod, impreuna cu George Constanza voiau sa faca un serial despre nimic. Daca el poate si eu pot scrie despre nimic. Deci, articolele acestui blog nu vor avea un subiect anume. Nu stiu daca voi reusi, dar cu siguranta stiu ca voi incerca.

Asa ca, pe final de prim "articol" va invit sa cititi si sa comentati!