Maternitatea=fericirea absoluta

De mult vreau sa scriu un articol despre ce inseamna noul meu full-time job, acela de mama. Dintotdeauna mi-am dorit sa am o familie, sa fiu mama, sa am pe cine proteja si iubi, si bineinteles, sa fiu iubita la randul meu. Intr-adevar totul s-a intamplat destul de repede; marturisesc ca nici nu am avut timp sa constientizez, la acel moment, dar totul a fost de bun augur. Sa fii mama este un lucru extraordinar, este inimaginabil de frumos; ma adresez celor care inca nu au trait bucuria maternitatii. Este si foarte greu pentru ca acum viata mea a luat o noua intorsatura. David este pe primul loc. In momentul de fata nu mi-as putea inchipui viata fara el. Ce sentiment extraordinar am atunci cand il strang in brate, atunci cand ii simt pielea fina si rasuflarea proaspata, mirosul lui specific ma innebuneste de fericire, mangaierea lui ma face sa cred ca nu exista nimic mai frumos pe lumea asta! Cand doarme il privesc si imi vine sa explodez de atata dragoste! Nu credeam ca poti iubi pe cineva cu atata intensitate si ca toata viata se va invarti in jurul lui. Atunci cand rade simt ca ma topesc de dragul lui, este ceva greu de descris in cuvinte!

Din pacate exista si momente mai putin placute... Acum cateva zile a racit si a facut febra. Cand il vedeam cum plange si cat de greu ii este mi se sfasia inima si aveam o durere imensa in suflet. Daca aveam atunci o putere imi doream sa ii iau eu durerea, sa il vad razand si gangurind, asa cum face el cand ii este bine. Din pacate nu suntem in serialul "Heroes" unde personajele aveau tot felul de puteri. Multumesc lui D-zeu ca acum e mai bine, e mofturos, dar il inteleg.
Nu imi vine sa cred ca au trecut asa repede 6luni si 3 saptamani, pentru ca asta este varsta lui. Asa repede a crescut si parca simt ca nu am savurat toate momentele frumoase, lucrurile noi pe care le face de la o zi la alta! Parca timpul nu imi mai ajunge, parca s-a comprimat si totul se petrece foarte rapid. Ce pot sa fac este sa filmez sau sa fotografiez stadiile evolutiei lui, dar nu se compara cu ceea ce simti cand il vezi ca face una sau alta. Doamne, este fericirea suprema! Acum, ca sunt mama, sunt cea mai fericita si mai implinita fiinta din lume! Mai vad la televizor tot felul de stiri despre mame care si-au abandonat sau mai rau, si-au omorat bebelusii. Este incredibil ceea ce pot simti acum, ca mama! Nu pot sa cred ca exista persoane care fac rau unor fiinte nevinovate!!! Nu este drept ca se intampla asta! Cand ma gandesc ca sunt atatea femei care isi doresc cu ardoare sa aiba copii si nu pot, iar altele ii abandoneaza, poate si mai rau. Inainte sa fiu insarcinata, daca vedeam o asemenea stire, ma emotiona, imi parea rau, ma induiosa, dar acum ca sunt si eu in postura de mama, plang mai rau ca un copil, merg si il iau in brate pe David si ii multumesc lui D-zeu ca este sanatos si ca este langa mine! Este foarte greu sa fii mama, ai o responsabilitate imensa, dar faptul ca faci totul pentru puiul tau, ca el depinde de tine pentru orice si ca iti ofera dragoste neconditionata face ca toate celelalte sa fie niste nimicuri! Atunci cand iti zambeste, te mangaie si iti spune "mama" uiti de tot greul, te imbarbatezi si mergi mai departe! Maternitatea este fericirea absoluta!

Femeile la volan!

Nu am mai scris nimic de ceva timp, dar am fost ocupata cu cel mai nou membru al familiei, David, care creste si nu mai sta unde il pun si trebuie sa fiu cu ochii pe el 24 din 24. Astazi nu este aici, l-am trimis la bunici, la Buhusi si am avut timp sa filmez ceva, din intamplare, bineinteles. Nu sunt misogina, ca ar insemna sa ma urasc pe mine, dar cred ca unele femei nu au ce cauta la volan. De ceva timp conduc si eu, pentru ca sunt nevoita, deoarece lui Sergiu i s-a luat permisul si cineva trebuie sa conduca masina, iar cum eu sunt "cineva", m-am sacrificat. Recunosc ca sofatul nu este una din pasiunile mele si pentru ca nu am mai condus de cand am luat permisul, adica de vreo 4-5 ani, sunt cam "la furat", dar cred eu ca ma descurc, daca exersez mai mult.
Sa revin de unde am plecat. Eram eu la bucatarie, priveam cum ploua si ma ofticam ca nu pot iesi sa imi caut verighete si deodata vad cum cineva incerca sa parcheze o masina. Tin sa mentionez ca strada era libera, nu avea masini parcate nici in fata, nici in spate, deci avea loc berechet. Am reusit sa filmez. Priviti, va rog:

De unde stau eu, la etajul 4, nu aveam cum sa vad daca e femeie sau barbat, desi banuiam. Dupa minute bune de plimbat masina inainte, inapoi, secretul a fost dezvaluit si iata:




Dupa cum ati banuit, era o femeie. Nervoasa ca nu i-a iesit parcarea, si-a dus bagajele pe care le avea si apoi s-a intors, ca sa mai plimbe masina iar. Ce se mai poate spune? Ca este ambitioasa...




Sper ca cele care citesc acest articol si sunt si soferite nu se vor supara pe mine, dar asta este realitatea. Unele femei sunt un dezastru la volan! (printre ele ma numar si eu, din pacate)

DINAMO!

M-am gandit sa-i fac o surpriza lui Sergiu si sa scriu ceva despre echipa lui de suflet, Dinamo Bucuresti. Miercuri, la ora 20.30, asa cum se vede si pe afis, va avea loc meciul dintre Dinamo si Steaua. El este un dinamovist convins, este "caine pana la moarte!". Probabil ca nu stiti mai nimic despre aceasta echipa, cum nici eu de altfel si de aceea o sa postez un scurt istoric.

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai importante cluburi de fotbal din Romania, care a câştigat numeroase titluri naţionale şi cupe ale Romaniei. A apărut direct în divizia A, în primăvara anului 1948. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu celălalt mare club bucureştean, Steaua, întâlnirile dintre cele două echipe fiind considerate de majoritatea microbiştilor ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, de multe ori decisive pentru câştigarea campionatului.

Dinamo îşi dispută meciurile de pe teren propriu pe Stadionul Dinamo, arenă aflată pe Soseaua Stefan cel Mare, în centrul oraşului Bucuresti. Arena aparţine de Ministerului de Interne şi face parte din Complexul Sportiv Dinamo. Galeria dinamovistă este cantonată la peluza dinspre nord a arenei, denumită Peluza Catalin Haldan după numele unui fost jucător al clubului, decedat pe terenul de fotbal la vârsta de 24 de ani.

Dinamo este a doua echipă ca număr de suporteri din România, după Steaua, 16,3% dintre microbiştii români fiind susţinători dinamovişti. Primele grupuri organizate ale fanilor dinamovişti au apărut în 1995, în peluza nord a stadionului, luând denumiri precum Dracula sau Rams Pantelimon. La 1 august 1996, a fost înfiinţată gruparea intitulată Nuova Guardia care a împrumutat de la galeriile italiene coregrafiile şi showul din tribune. În timp, o parte dintre susţinătorii echipei s-au mutat de la peluza nord (devenită Peluza Cătălin Hâldan), şi îşi susţin favoriţii de la peluza sud.

Cea mai mare rivală a lui Dinamo esteSteaua Bucuresti. Meciul direct, intitulat Eternul Derbi a fost principalul punct de atracţie al campionatului României începând din anii 1950, cele două devenind echipele cele mai titrate din România. Suporterii celor două formaţii au avut de-a lungul timpului numeroase ciocniri violente, în interiorul stadionului, dar şi în afara acestuia. Unul dintre momentele culminante ale acestui confict a avut loc la data de 10 mai 1997, când suporterii dinamovişti au incendiat o peluză a stadionului Ghencea, eveniment pe care ultraşii alb-roşii îl sărbătoresc în fiecare an.

Palmares:

All-time: 1816 meciuri - 1013 victorii - 389 egaluri - 413 înfrângeri, 3572 goluri marcate - 1941 goluri primite, 2706 puncte (locul 2).

Campioană a României (de 18 ori)

Câştigătoare a Cupei României (de 12 ori)

Câştigătoare a Super Cupei României (o dată), in 2005. (sursa: Wikipedia)

Fotbalistul favorit al lui Sergiu este Ionel Danciulescu, care acum nu mai joaca la Dinamo.



Si pe final, imnul lui Dinamo, cantat de jucatori.
HAI DINAMO!

Vreau sa vina primavara!

Vreau sa vina primavara! Imi doresc asa de mult sa vad verdeata, sa simt caldura soarelui, sa simt mirosul pamantului ud dupa o ploaie de primavara, sa vad copaci infloriti, sa aud pasarile ciripind! Vreau sa vina caldura ca sa nu mai am atat de munca atunci cand il imbrac pe David sa ies, pentru ca saracutul plange tot timpul cand il chinui cu imbracatul, dar mai ales dezbracatul hainelor groase. Imi doresc sa ies cu bebele la plimbare si sa-l incalzeasca soarele si sa doarma bine, vreau sa ma intalnesc cu prietenele in parc sa stam pe o banca si sa mai vorbim despre copiii nostri, despre diversificarea alimentatiei la bebelusi, despre orice, numai sa fie undeva afara unde pot respira aer curat! M-am saturat de iarna, de ninsoare, de frig si vant. Parca spui ca vine Craciunul, nu Pastele! Ca sa mai inveselesc atmosfera am pus niste poze (facute de un coleg de-ai lui Sergiu ) pentru ca iubesc florile foarte mult si iubesc sa mi se ofere flori:

Iar pe final, am pus o melodie care mie imi place foarte mult! Poate in felul asta imbunam primavara sa vina odata!


Enjoy!

Nunta lui Figaro

Astazi, 3.03.2010, la Sala Ateneu a Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacau a avut loc un concert educativ, acesta avand ca scop insusirea de catre elevi a unor cunostinte despre sunet, melodie, ritm, tempo, muzica, etc. Tot astazi a fost si debutul lui Sergiu ca dirijor. In videoclipul de mai jos il puteti urmari dirijand uvertura la opera "Nunta lui Figaro", de Wolfgang Amadeus Mozart. (calitatea clipului nu este asa de buna fiindca am filmat cu o camera foto)

Enjoy!!!




P.S. Dragul "mieu", felicitari si la cat mai multe concerte!

I heart Romania?!

Am citit pe blogul Victoriei West un articol care se intituleaza "I heart Toronto". Inspirandu-ma din ceea ce a scris, si sper ca nu se supara pe mine, m-am gandit sa scriu si eu unul asemanator,dar mai scurt, despre Romania si experientele mele legate de "pamanturile natale".
Am avut de mai multe ori ocazia sa plec in afara, o data in Anglia, o data in Germania si sa nu mai spun de cate ori m-a batut Vica la cap sa plec in Canada, dar nu am facut-o. De fiecare data cand eram pe punctul de a pleca, cu cateva saptamani inainte, ma razgandeam brusc. Eram foarte entuziasmata de fiecare data, eram bucuroasa ca plec din tara asta sa imi fac un viitor mai bun, dar cand se apropia plecarea cautam tot timpul motive (si le si gaseam repede) si nu mai plecam. Oare atat de mult mi-am iubit tara? Nu cred. Mai mult ca sigur am fost lasa, poate ca imi era frica de schimbare, poate ca ma temeam ca nu pot sta fara prieteni si fara familie. Recunosc ca dintotdeauna mi-a fost teama de singuratate, iar motto-ul meu era "decat singura printre straini, mai bine singura in Romania".
Poate daca as fi plecat, viata mea ar fi fost altfel, de fapt sunt sigura de acest lucru. Probabil ca ar fi fost mai bine din punct de vedere financiar, ca pe alte planuri, cine stie? Daca plecam nu mai eram nevoita acum sa ascult toate minciunile si sa vad delasarea celor care ne conduc. Dar, ma bucur acum ca nu am facut-o, pentru ca aveam nimic din ce am acum, o familie, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Sunt fericita acum alaturi de copilul si de sotul meu, sunt recunoscatoare ca am tot ce mi-am dorit vreodata: iubire, liniste si pace sufleteasca.

Eu nu cred in coincidente si de aceea tot timpul spun ca "all things happen for a reason" (toate lucrurile se intampla cu un motiv).

Sunt televiziunile obiective?

Televiziunile, in special cele care prezinta stiri, au menirea de a prezenta intr-o maniera obiectiva ceea ce se intampla in tara. Se pare ca nu toate sunt asa. De ce spun asta? Pentru ca acel scandal pe care l-am prezentat in articolul precedent a aparut si la Antena1, dar intr-o fel total distorsionat. S-a spus ca soacra mea voia neaparat sa se interneze, de asta a facut acel scandal. Nu vreau sa intru in detalii cu ce s-a prezentat si cine e vinovat. Ideea este ca nu s-a spus adevarul. Acum, dupa ce am vazut un caz personal prezentat la stiri, stau si ma intreb: cat la suta din stiri sunt adevarate? Care este de fapt realitatea? De ce nu se prezinta si celalalt punct de vedere? Cati oameni care apar la stiri ii judecam fara a sti care este adevarul? Televiziunile preiau o stire si o prezinta asa cum ar da mai bine pe post. Normal si corect ar fi sa se documenteze pentru a fi obiectivi, dar ei au nevoie de rating!
Din aceasta cauza m-am decis: nu ma mai uit la stiri. Nu vreau sa mai aud ca ala a facut aia, ca nu stiu ce si nu stiu cum, ca si asa nu stiu care poate fi realitatea. Mai bine ma uit la telenovele :))) Mai bine vad un film, citesc ceva, mai scriu pe blog, asta daca imi va permite timpul, ca oricum sunt ocupata cu David cam toata ziua.